Mahalalele Bucurestiului de altadata

Cele 92 de mahalale ale Bucureştiului erau împărţite în cinci sectoare denumite pe culori: de Roşu, de Galben, de Verde, de Negru şi de Albastru. Începem astăzi prezentarea pe scurt a acestor mahalale, aşa cum sunt descrise ele în sursele documentare pe care le-am consultat

În culoarea de Roşu (cea din centrul oraşului) se aflau:

Mahalaua Scaunelor, de la Biserica Caimata din Potcovari (în spatele Spitalului Colţei) în sus, până la văduva Tudora Oleangioaica din Popa Pătru, margine de mahala unde se adunau uleierii (cei cari vindeau untdelemenul în garniţe), precum şi o seama de „scaune” pentru vânzarea cărnii şi a peştelui, mărfuri ce veneau din Obor, pe Podul Târgului de-afară (azi Calea Moşilor)

Mahalaua Colţea era mai mult aglomerată decât întinsă şi ţinea de la Uliţa Turnului până la Mahalaua Scaune şi de la podul lui Ceamur până la blănarii de lângă Sf. Gheorghe-Nou;

Mahalaua Sf. Gheorghe-Nou ţinea de la piaţa de azi cu acelaşi nume până în Târgul Cucului din stânga bisericii şi în jos prin Rogojinari până la Groşii-Cojocari de la gura Pieţei Sfântului Anton, unde era vechea Pescărie-mare;

Mahalaua Sf. Gheorghe-Vechi se întindea de la uliţa Rahtivanului sau strada Decebal de azi, prin Boiangiii de langă Bărăţie şi Gabroveni până în mahalaua SI. Niculae-Şelari, cuprinzând şi Hanul cu Tei, şi biserica lui Ghiorma-Banul din spatele clădirii Creditului Rural;

Mahalaua Stelea se afla în jurul bisericii cu acelaşi nume dintre Calea Moşilor şi Calea Călăraşilor, iar în sus până la casa vicontelui de Gramont de lângă fostul foişor de foc, ars în acelaşi timp cu fostul palat al Ghiculeştilor, şi în jos până în Cavafii din gura Pieţei;

Mahalaua Sf. Ion-Nou se întindea în jurul bisericii şi cuprindea străzile de până în Şoseaua Vergului (Calea Călăraşilor), la răspantia Ulicioarelor, din care unele treceau şi în mahalaua Popescului dinspre Jigniţa;

Mahalaua Curtea Veche se întindea în jurul bisericii Sf. Anton şi în spaţiul dintre Cavafii vechi, strada Covacilor şi Piaţa Zarzavagiilor, denumită apoi a Florilor;

Mahalaua Sf. Niculae-Şelari se afla de-a lungul Străzii Şelarilor până la strada Smârdan de azi, în partea de sus până în Mahalaua Sf. Gheorghe-Vechi şi în jos pe lângă Baia din Lipscani;

Mahalaua Şerban-Vodă cuprindea Hanul lui Şerban-Vodă ce se afla pe locul Palatului Poştei, Hanul Zlătarilor şi locurile din preajma mănăstirii Stavropoleos;

Mahalaua Sf. Dumitru cuprindea străzile din jurul bisericii din dosul Poştei şi locurile de până în strada Smârdan (Uliţa Nemţească), cu casele brâncoveneşti de pe străduţa ce coboară şi azi spre Piaţa Senatului şi cu Uliţa Franceză (azi strada Carol);

Mahalaua Biserica Doamnei cuprindea locurile dintre străzile Lipscanilor, Smârdan şi Academiei de azi si cele din jos până la Fiera Brezoianu, impreună cu Orfelinatul ce se afla în fostul Han al lui Filaret Mitropolitul.

Numele mahalalelor erau inspirate fie din denumirea ocupațiilor majorității locuitorilor lor, fie acestea și-l luau de la bisericile din zona respectivă.

Continuăm micul nostru inventar cu culoarea de Albastru în care se aflau:

Mahalaua Popescului – un Popescu despre care, cu toată faima lui de atunci, nu se mai știe nimic, dar zona era cunoscută prin locuintele de-acolo ale bancherilor Aron Levy si Halfon Zaraf-Başa, întinderea ei fiind cuprinsă între mahalalele Sf. Niculae şi Jigniţa (pe lângă vechea Morga);

Mahalaua Foişor pleca din prelungirea acesteia spre miazăzi până pe la Apele Minerale (uzinele lui Lemaitre, Timpuri Noi);

Mahalaua Dobroteasa se afla dincolo de Calea Văcăreştilor, din dreptul bisericii cu același nume până înspre strada Nerva Traian, către marginea orasului;

Mahalaua Sârbi se întindea de la capătul Căii Dudeşti până spre biserica Troiţei (Sfânta Treime);

Doamna Bălaşa cuprindea aşezămintele brâncoveneşti şi împrejurimile lor ce țineau de la Bisericuța Sf. Spiridon din str. Apolodor și până la Mitropolie;

Mahalaua Vlădica se afla în porţiunea de oraş de la biserica Sf. Nicolae-Vlădica din Prund, cuprinzând în sus şi Ţigănia din Broscărie până spre Filaret, afară din oras;

Mahalaua Sf. Ecaterina cuprindea zona de la biserica Sf. Ecaterina de sub Mitropolie până spre Radu-Vodă;

Mahalaua Slobozia se întindea de la locurile de la biserica Slobozia (din str. Trofeelor) până pe la biserica Alexe de pe Calea Șerban Vodă, în barieră;

Mahalaua Staicul se afla în zona cuprinsă între Radu-Vodă și Cărămidari şi Tabaci;

Broștenii sau mahalaua Tabacilor si a parlagiilor Abatorului era cuprinsă între Bd. Dimitrie Cantemir de astăzi, Str. Lânăriei și râul Dâmbovița. Numele ei a fost luat de la „balta cea mare a Broștenilor din jos de Radu Vodă”, denumire ce a dainuit cateva secole. În această zonă s-au stabilit ulterior tăbăcarii, pentru a fi în apropiere de Dâmbovița.

Mahalaua Apostul se situa de cealaltă parte a Dâmboviței, cu Apele Minerale, până afară;

Mahalaua Cărămidarilor se afla intre aceste doua mahalale, la marginea orasului;

Mahalaua Bărbătescu se întindea de la biserica Antim la casele lui Costache Moraitu, intre Doamna Balaşa şi Mihai-Vodă;

Mahalaua Radu-Vodă se afla între Lânăriei şi mahalalele Slobozia și Sf. Ecaterina.

În culoarea de Galben erau cuprinse:

Mahalaua Biserica lenei, a cărei întindere era de la podul lui Ceamur din dreapta caselor familiei Hagi-Moscu, fostul local al Primăriei, peste locurile lui Simion Romanov, azi ocupate de Palatul Universităţii si de stradă, cum si peste cele ale Enei Bărcăneasca de pe terenul Şcoalii de Arhitectură, apoi triunghiul locurilor lui Mazar Paşa şi ale Corneştilor (fostul Carlton), adică cele cuprinse între strada Regală, Bulevardul Ion C. Brătianu şi str. Biserica Enei;

Mahalaua Batiştea al cărei nume era rămas din vremea când femeile acestei mahalale băteau pânza ţesută la războaiele casnice în apa Bucureştioarei ce izvora din lacul Icoanei şi trecea prin mahalaua aceasta îndreptându-se spre Dâmboviţa, în care se vărsa în locul zis „La Rotile”. Această mahala se întindea de la Pitar-Moş pe str. Clemenţei până la Dumitru Lumânăraru de la Podul Bucureştioarei şi de-acolo până spre locul Pieţei Rosetti, la marginea mahalalei zis Oţetari.

Mahalaua Oţetari, poreclită astfel fiindcă acolo se prăsiseră peste tot copacii cu acelaşi nume. Această mahala înconjura biserica cu acelaşi nume;

Mahalaua Popa-Rusu cuprindea locurile dintre Oţetari şi uliţa Armenească;

Mahalaua Caimata cu biserica ei, azi dărâmată, cuprindea locurile dintre cele două mahalale precedente şi aceea a Scaunelor, întinzându-se spre miazăzi până la curtea Bisericii cu Sfinţi, sau a Sibylelor, iar spre răsărit de-a lungul Căii Moşilor până la cârciuma Fărâmiţoaiei, cârciuma ajunsă în proprietatea ui Gheorghe Băcanu, cunoscută sub porecla „La trei ochi sub plapumă”, fiindcă nevasta acestuia nu avea decât un ochi;

Biserica Armeneasca se întindea în jurul bisericii Armenilor, între mahalalele Popa-Rusu, Popa-Pătru, Caimata şi Popa-Chiţu şi ajungea până spre Silivestru, cam unde se adunau pastramagii Oborului ;

Mahalaua Popa-Pătru pleca de la „Cârciuma Galbenă”, din locul colţului cu Calea Moşilor, la Simigerie, pe la casa văduvei Tudora Oleangioaica (scuarul din str. Aureliu), ocolea locurile de atunci ale Făinarilor, cu brutaria lui Iane-Grecul şi se încheia în Franzelari, unde era dugheana lui Ioniţă Cocătoru;

Mahalaua Silivestru se întindea spre dreapta Căii Moşilor (Podul Târgului de-afară) peste Hanul Pitişteanului la „Cafeneaua cu zece mese” dinspre actualul Foişor de foc; iar în stânga pe langă Bănică Chiristigiul dinspre strada Toamnei, pe la gura Haznalei pastramagiilor, sub mahalaua Precupeţii-Vechi din jurul bisericii cu acelaşi nume; iar de-aici până în barieră

Mahalaua Sfântului Ion ajungea până în Oborul cel mare.

Spre stânga venea apoi mahalaua Dichiului care se învecina cu Sf. Ion până afară din barieră, la groapa Hingherilor din Colentina, apoi se lăsa apoi până în Dogari, la Carabulea şi de-aci spre „Cătunul” din Tunari şi pe ulita Madritului (azi str. Polonă), apoi se încheia sus cu şoseaua de margine;

Mahalaua Ceauşu-David cuprindea locurile din jurul Bisericii Popa-Chiţu până la „Crucea căzută” din str. Toamnei şi se întindea apoi spre stânga până la Lacul Icoanei şi la Schitul călugarilor de la Muntele Athos (azi Schitul Darvari), şi, mai jos, pe strada Armaşului până spre maidanul Poştei de la Pitar-Mos;

Mai în jos, venea mahalaua Popa-Dârvaş cu locurile Bisericii Albe de-a lungul Podului Mogoşoaiei până în marginea de miazăzi a maidanului Poştei celei Vechi, iar de aici începea mahalaua Boteanu-Bradul până în mahalaua Biserica Enei;

În sus, de Popa-Dârvaş, venea mahalaua Amza ce cuprindea locurile de la Podul Mogoşoaiei la „Papazoaia”, precum şi mai sus toate locurile din jurul puţului de lângă Mariţa
Surtuca şi Luxandra Boiangioaica (locul Pieţei Amzei şi al clădirilor Primăriei de Galben), precum şi pe cele ale Arionilor, ale marelui vistier Grigore Grădişteanu, ale clucerului Răducanu
Cornescu, unde s-a aflat Legaţia Franţei şi casa bătrânului Marghiloman.

De aci înainte spre stânga urma mahalaua Sf. Visarion până în uliţa Herăstrăului (Calea Dorobanţilor) răzbind în şoseaua de margine la lane Brutarul;

Mahalaua Precupeţii Noi se întindea din Şoseaua Herăstrăului până în Dichiu la uliţa Madritului;

Mahalaua Popa Cosma pleca din Visarion spre Podul Mogoşoaiei, de la casele lui Alecu Baruţ (Barozzi) din colţul străzii fostă Cosma (apoi Vittorio Emanuel III) şi până la cârciuma Smarandei din colţ cu str. Romană, iar peste Calea Victoriei, locurile Vornicesei Floreasca şi ale Vernescului până în Ţigănia Vornicului Filip în Sf. Voievozi;

În sfârşit, de aici înainte mahalaua Sf. Vasile, tot înainte pe lângă Podul Mogoşoaiei, de la Aga Ion Filipescu-Vulpache, peste locurile din jurul Puţului cu piatră, ale Şerifului şi ale Olăneştilor până la Dimache din Clopotari, mărginindu-se în şoseaua de afară; iar apoi, pe ambele părţi ale Şoselei Kisselef, pe locurile lui Ion Jianu şi ale maidanului ţigăniei lui Paţanghel ca şi pe cele de la Cişmeaua Mavrogheni cu palatul şi biserica Izvorului Tămăduirii,
De acolo cuprinzând locurile spitalului Filantropia până în Băneasa-Herăstrăului se întindea mahalaua zisă a „Cişmelei”.

Continuăm plimbarea prin Bucureşti şi ne oprim în „culoarea de Verde”, partea apuseană a oraşului.

De-a stânga Podului Mogoşoaiei, pornind de la centru, găsim Mahalaua Creţulescu, în care intra Caraula-mare de la Carvasara, cu locul Vămii vechi (între spatele fostei Şcoli de Război), Palatul lui Vodă cu locurile din jurul bisericilor Sf Ionică şi Stejarul, până la locurile lui Fiera Brezoianu şi ale Câmpineanului dinspre grădina Cişmigiului;

Mahalaua Fântâna Boului, adică locurile ce se întindeau de la Cişmigiu peste cele ale serdarului Dumitrache Sorescu şi peste Puţul cu plopi, până la Gropile lui Neptun de sub Omul-de-piatră şi peste uliţa lui Popa-Tatu cu locurile zise de la „Caraghiozoaia”;

Urma mahalaua Sfinţii Voievozi, mahala mare care atunci se întindea, în afară de locurile din jurul bisericii, până în marginea mahalalelor Popa-Cosma si Sf. Vasile, dar şi în jos, până la Ghiţă Ulieru de la „Omul de piatra” şi la locurile paharnicului Mitache Coadă, pe care s-a clădit mai târziu Şcoala Militară, şi în sus, de la Gara de Nord la via lui Ioniţă Cismaru (Viişoara) de sub marginea mahalalei Cişmeaua.

Erau apoi cele ce duceau până în malul gârlei:

Mahalaua Schitul Măgureanului, vecină cu cea a Creţulescului, pe locurile de la Şipotul Izvoarelor Cişmigiului şi pe cele de la biserica Nemţească (Luterană), pe sub Fântâna Boului, până peste biserica de la Cuibul cu Barză (Berzei).

Mahalaua Podul de Pământ (azi Calea Plevnei), numită astfel fiindcă nu era aşternută cu piatră, cuprindea locurile din jurul bisericii Sf. Ilie-Gorganul, Grădina cu Cai şi casele lui Pană Farfurigiul de lângă colţul Bulevardului;

Mahalaua Livedea-Gospod se întindea în jurul bisericii Sf. Constantin până sub Schitul Măgureanului şi până la Hristea Rachierul (de la răspântia de azi a str. Ştirbei-Vodă) şi mai jos, spre Gârlă.

Mahalaua Gorjanului era cea ce urma de la Livedea-Gospod în sus, cuprinzând locurile casei Elenchii Stătuleanca, zisă şi ,Procopoaia” şi pe ale polcovnicului „Farmazonul” de la care a rămas şi numele străzii Francmasonului cu toată întinderea Malmaison-ului şi a Grant-ului de azi.

Mahalaua Sf. Elefterie pleca de la locurile din Grozăveşti, începând de la cârciuma „La trei lulele”, în jos până la moara lui Pilciu, ce se afla la podul din dreptul bisericii vechi Sf. Elefterie şi până sub dealul Cotrocenilor;

Mahalaua Spirea, cu locurile din jurul bisericii Spirea-Nouă adică de pe Dealul Spirei, cu cârciuma lui Niculae Hangiu  şi cu Hanul lui Burnaz;

Mahalaua Isvorul pornea de la Buluc-Başa Nenciu (pe locurile fabricii Oppler), cu gospodăriile din jurul bisericii Isvorului-Tămăduirii şi până la Buluc-Başa Raicu, sub cetatea bisericii lui Mihai-Vodă Viteazul;

Mahalaua Mihai-Vodă se întindea de la Gârlă pe sub Dealul Spirei, începând de la strada Isvorului până la biserica Sfintilor Apostoli;

Mahalaua Arhimandritul (fostă mahalaua lui Popa Ivaşcu) se răspândea în jurul bisericii Antim Ivireanu până la mahalaua Doamnei Bălaşa, pe langă casele lui Costache Moraitu, pe sub Arsenal în sus până-n mahalaua Spirei;

Iar de aici spre margine, între Dealul Spirei şi Bărbătescu, cuprinzând locurile stolniceselor Tudoriţa, Iacovachina şi Petrăchioaia, erau mahalaua Bisericii Alba-Postăvari.

Încheiem plimbarea prin Bucureştiul mahalalelor în culoarea de Negru ce se desăşura pe malul Dâmboviţei, între culorile de Albastru, Galben şi Roşu. Aici erau cuprinse:

Mahalaua Olteni, de la Dumitru Rachieru din Dudeştii-Troiţei, cu locurile pitarului Mihalache Piron de lângă biserica Dobrotesei si peste toate cele din preajma acestei biserici până la prăvăliile Elenchii Comăneasca (spre Mircea-Vodá);

Mahalaua Udricani pleca de la Russe Rachierul (podul Şerban-Vodă de astăzii) peste locurile casei lui Costache Villara şi, împreună cu cele din jurul bisericii Bradului, până la prăvăliile lui Roşu

Mahalaua Sf. Vineri, cu locurile din preajma bisericoi ce are ca hram pe Sfânta Paraschiva, începând de la casele baronului Sachelarie, (între mahalalele Udricani si Stelea) până în Lucaci şi Vergu

Mahalaua Lucaci, în spatele mahalalei precedente, ţinând şi pe lângă Udricani până la Dumitrache Gătănarul (cel mai vechi ceaprazar al oraşului), adică până la malul Gârliţei de la locul zis „La Rotile”, iar în sus până la biserica lui Lucaci;

Mahalaua Vergu, partea de deasupra mahalalei Stelea înspre Caimata, cu locurile ce ţineau de biserica Sf. Mina, până la casele Serdarului Fănuţă din Popa-Soare;

Mahalaua Negustori, care începea din Scaune peste locurile dintre biserica cu Sfinţi şi metohul mănăstirii Cernica, până în Vergu, Popa-Soare şi Caimata;

Mahalaua Popa-Soare, din jurul bisericii, până peste locurile clucerului Petrache Orbescu din Sf. Ştefan;

Mahalaua Sf. Ştefan, în jurul bisericii, până în mahalaua Ceauş-Radu si până în Mântuleasa, cuprinzând şi locurile livezilor cu poame ale lui Stamate Nicolau Arnăuţeanul;

Mahalaua Ceauş-Radu, în jurul bisericii cu locurile cuprinse azi intre Dudeşti, Labirint şi Mircea-Vodă si unde se afla atunci dugheana lui Mihale Telalu (precursoare a Halei Vechiturilor de mai târziu);

Mahalaua Popa-Nan şi Delea-Nouă, între Calea Călăraşilor (atunci Şoseaua Vergului) şi fosta stradă Labirint, în jurul bisericii, pânâ în şoseaua ce duce la Cioplea, pe locurile zise „Gura Lupului”;

Mahalaua Delea-veche, cea de pe locurile Orzarilor, până la Mahalaua Iancului;

Mahalaua Hagiul, în jurul bisericei Hagiului Manta din strada Traian (in fata Halei) până înspre Mecet (fostul cimitir turcesc) şi în jos până la Mântuleasa;

Mahalaua Mântuleasa, mahala ce cuprindea locurile de zestre ale soţiei Hagiului Manta, precum şi pe cele din jurul mitohului mănăstirii Căldăruşanilor, ajungând până la dugheana pitarului Roşianu, ce se găsea cam pe locul rondului de la statuia de azi a lui Pache Protopopescu;

Mahalaua Olari, vad al meşteşugarilor de acea breaslă şi care se întindea de la prăvălia lui Călin Cofetarul, lângă biserica Olari (pe calea Mosilor), până in scaunele măcelarilor de la biserica cu Sfinti;

Mahalaua Oborul-vechi, de la biserica cu acelaşi nume de lângă Foişorul de foc (in al cărui altar stă adapostită crucea de piatră ridicată de mahalagii după isbăvirea de molima holerei celei mari) si până spre locurile de-acum ale Gării de Est;

Mahalaua Iancul se întindea de la cârciuma lui Costache, de la strada Popa Nan până la Şerban Hagiul din Obor, si in sfârşit

mahalaua Pantelimonului, dincolo de aceea a Oborului vechi, de la cârciuma lui Luca din Bariera Moşilor până la Ceauşul Nitu.