„La Atletul albanez”. Asa se cheama una dintre cele mai vechi afaceri de familie din Romania.De o peste o suta de ani ii indulceste pe slatineni (si nu numai) cu inghetate, sarailii, halvite, baclavale, braga si tot soiul de zaharicale. Bunatatile i-au facut sa murmure de placere nu numai bunicii din Slatina pe cand erau copii, dar si personalitati renumite precum fostul ambasador SUA, James Rosapepe, Amza Pellea, Nicolae Ceausescu, Gicu Dobrin sau componentii Craiovei Maxima. Doina Badea, Dan Puric, dar si sute de turisti nemti, suedezi sau norvegieni s-au dedat si ei bunatatile familiei Memish.
„Venise Charles de Gaulle in Romania. Si Ceausescu a oprit coloana oficiala sa-i ofere un pahar cu braga de la tata”, povesteste unul din membrii familiei Memish, proprietar al afacerii.
Albanezul Hasim Memish tine o „carte de onoare” – un caiet vechi de peste 50 de ani, in coperti rosii, roase si tabacite. „O inghetata enervant de gustoasa”, scria cineva.
Pravalia „La Atletul albanez” se afla pe un colt de strada din Slatina, in Orasul Vechi, intr-o fosta drogherie de o suta de ani. Afara a ramas aceeasi tencuiala crapata, de pe vremea bunicilor, inauntru ai impresia ca te-ai intors in timp, prin anii `80.
Slatina – La Atletul albanez
Trei mese inguste si o tejghea fac tot mobilierul. Masina de inghetata e piesa de muzeu, are vreo 40-50 de ani si merge ca unsa, asa ceva nu se mai fabrica niciunde. Instalatiile de racit braga si citronada au si ele cate 30-40 ani. O braga e 2 lei, citronada la fel, doua „bilute” de inghetata fac 2 lei. Au gust de lamaie, de cacao, de zmeura si de vanilie. Au incercat si aroma de rosii, dar slatinenilor nu le-a placut.
„Special am pus preturi pe care si le pot permite si copiii, ca doar ei ne sunt cei mai fideli clienti”, explica Hashim. Usa sta permanent deschisa. In dosul tejghelei stau portionatoarele de inghetata, cupe de toate felurile, din inox si sticla, pe pereti – poze cu prajituri de care se fac in Occident, „sa vada lumea ca nu suntem cu nimic mai prejos decat alte tari”.
Braga si inghetata de la Atletul albanez
Memish-ii au o istorie de peste 300 de ani la Slatina. Atunci strabunii lor si-au deschis primele tarabe in orasul de pe malul drept al Oltului. Minulescu si Eugen Ionescu i-au pomenit in scrierile lor. La fel si Iorga – si lui i-au indulcit copilaria. Prin 1900 si un pic s-a pus pe picioare si „Atletul”. In vremea aia trecea prin Slatina o armata de-a sultanului. Capetenia a lansat o provocare: cine are putere sa-l puna la pamant primeste 200 de napoleoni de aur. Viteazul a fost Daud Memish, unchiul lui Hashim. Fiindca religia musulmana ii interzicea sa pastreze banii, i-a donat orasului, iar drept multumire, primaria o botezat firma „La Atletul albanez”. Acum urmasii lui Daud sunt aproape 20 de oameni, frati, unchi, matusi, veri, cetateni de onoare ai orasului si una dintre cele mai cunoscute familii de albanezi din Romania. Cei 20 se tin drept frati, dupa datina musulmana. In casa vorbesc albaneza, in pravalie o dau intr-o olteneasca curata, cu perfect simplu.„Cum am rezistat in comunism? Ne urmareau din blocul din fata, dintr-un apartament cati nu si-au luat gradele urmarindu-ne avand firma ne considerau dusmani de clasa. N-aveam cetatenie romana, ci pasaport albanez ca sa putem sa mergem in strainatate dupa esente si fructe exotice. Va dati seama cat stateau oamenii la coada numai sa guste, prin anii `80, o felie de portocala confiata? Dupa ce ne-au demolat proprietatile, timp de zece ani am stat 14 suflete intr-un apartament cu trei camere. Nepotii mei au crescut in paturi suprapuse. Aveam dreptul la numai 5 kile de zahar o data. Intr-o zi zaharul ne-a venit numai la pliculete de 5 grame, de-am facut cu totii noapte alba sa-l desfacem”.
Hashim Memish s-a nascut cu limba de cofetar, adica, explica el, foarte sensibila, sa poata degusta si inventa tot felul de zaharicale. Toate retetele sunt secrete, de-aia in magazin n-a angajat niciodata pe nimeni din afara clanului, de-aia nu lasa pe nimeni din afara familiei sa-i calce laboratorul. „Smecheria e ca totul sa fie foarte proaspat, sa fabrici numai atat cat stii ca se consuma in ziua aia. Putin si bun. He, he, nici acum, la 66 de ani, nu mi s-a luat de braga si de inghetata. Mereu am pofta. Exista reteta mai buna ca asta?”. Si duce mana la inima. „Am avut mai mult un profit spiritual decat material”.
Ieftin ca braga – La Athletul Albanez
Patru nepoti si-au deschis si ei firma de bunatati, dupa retetele bunicilor: „Enver Memish & Fiii” in zona centrala a orasului. Cu vitrine moderne, piese de colectie. „Nici in ruptul capului n-am putea pleca in alta parte, ca numai aici suntem acasa. Eu ma simt mai legat de neamul asta decat multi romani”, zice Abdullah – unul dintre nepoti. Primul obiect de care s-a tinut cand a invatat sa stea pe picioare au fost cazanele de inghetata. Primele sale amintiri: oalele in care bolborosea zaharul. Si adunatul bucatilor de gheata de pe Olt, cand se taia curentul in tot orasul si ramaneau fara frigider. „De cate ori n-am cazut in rau„, isi aminteste. Si el, si fratii lui sunt si manageri, si juristi, si bragagii, si cofetari. Orice ar avea de facut, se inteleg din priviri. Parintii nu i-au invatat nimic. „Ne-au dat numai sansa sa furam meseria”, spune Imer. In laborator, parintii ii trimiteau sa caute ceva, o oala, de pilda. Cata vreme erau copiii intorsi cu spatele, adultii faceau artificiul ala secret care dadea gust innebunitor dulciurilor. Numai in ani copiii au realizat ca parintii strecoara secretul pe furis de ei. Abia dupa ce s-au incapatanat sa nu se mai dezlipeasca o secunda de parinti, acestia au considerat ca tinerii au ajuns vrednici sa afle si taina.
Daca ajungeti vreodata in Slatina, fie si in pentru cateva minute, treceti pragul pravaliei „La Atletul Albanez” si cu siguranta nu veti uita niciodata braga, inghetata sau citronada preparate de aceasta familie de olteni-albanezi!
Te-ar putea interesa si:
