Insula Kos - O noua experienta! Locuri mai putin cunoscute in insula Kos
trimis de Roxana Tomescu
Probabil o să vă întrebaţi cu toţii „De ce din nou insula Kos ?” dar răspunsul este simplu si vine dela sine: … „Mă simt acasă în Kos“ .
Am plecat din Bucureşti într-o după amiază mohorâtă de toamnă, cu o ploaie măruntă si dupa o oră şi jumătate de zbor am ajuns pe aeroportul din Kos. Aici vremea era superba, adia un vânt cald şi era un soare generos. Bineînţeles dragii mei prieteni, Corina şi Alex, erau la aeroport.
De data aceasta am pătruns dincolo de „lumea turistică“ şi am descoperit pe îndelete ce înseamnă cu adevărat insula Kos. În primul rând m-am reîntâlnit cu oameni îndrăgostiţi de locurile natale, pe care la traduc mai inteligibil străinului grăbit să bifeze încă o experienţă. Cred că o mul sfinţeşte locul şi dacă ai norocul să dai peste cine trebuie, experienţa devine memorabilă. Eu am avut norocul de a întâlni o astfel de persoană. Pentru această minunată aventură în insula Kos îi mulţumesc bunului şi dragului meu prieten Ali, cel care a făcut posibilă această aventură.
De data aceasta o să vă fac cunoscute locuri mai puţin accesibile turiştilor şi prea puţin cunoscute de aceştia .
După ce am plecat din Kos Town şi am străbătut terenuri virgine şi poate cele mai frumoase zone din insulă, a început adevărata aventură. Drumul de 4 km până la micuţa capelă Agio Mamas, situată în sudul Muntelui Latra – 286 m, este un drum care şerpuieşte prăpăstios deasupra unor panorame sălbatice. După un urcuş de o oră şi jumătate şi după ce am străbătut peisaje care îţi taie răsuflarea am ajuns în sfârşit la Agio Mamas. Aici ne-a întâmpinat tăcută micuţa capelă cu hramul „Sf. Mamas“. Liniştită , cu micuţa ei cupolă albastră în stil cicladic, aştepta vizitatori. Ruinele vechii biserici şi clopotul aşteptau şi ele cuminţi. După ce am ajuns noi….clopotul nu a mai fost tăcut (cine ajunge acolo trebuie să tragă clopotul ), sunetul lui având un ecou minunat. Peisajul ce ni se desfăşura în faţa ochilor şi marea albastră erau uimitoare şi minunate. Înăuntrul capelei la loc de cinste se află icoana Sf. Mamas – protectorul animalelor.
Am coborât prin câmpurile acoperite cu cimbru şi alte plante aromatice. Aici erau zeci de stupi de albine, mierea de cimbru sau „thimianos“produsă în insula Kos fiind foarte renumită.
Pe drumul de întoarcere am aruncat o privire şi la Cavo Paradiso, cea mai renumită şi frumoasă plajă a insulei. După coborârea de la Agio Mamas ne-a întâmpinat frumoasa bisericuţă Agio Ioannis.
Pentru disponibilitate, rezervari online si preturi de cazare in Kos: CLICK AICI!
Aventura a continuat cu drumul spre Agio Theologos. Drumul şerpuit şi anevoios se desfăşura ca o panglică. În sfârşit în faţa noastră a apărut minunata şi sălbatica plaja Agio Theologos, unde munţii întâmpină apele de smarald ale Mării Egee. Aici, la Agio Theologos, la taverna cu acelaşi nume am mâncat cea mai bună musaka şi salată grecească. Masa s-a încheiat bineînţeles cu greek coffee şi cu pepene galben, parfumat şi produs chiar în gospodăria proprietarilor.
O nouă zi, o nouă aventură …..de data aceasta Pili, Old Pili mai exact. Vechiul castel este localizat în sud–estul satului Pili, mai exact la 3 km de acesta, construit pe un masiv în trepte, care face parte din partea de vest a Muntelui Dikaios. Satul medieval a fost părăsit şi abandonat de locuitori între anii 1810-1830 după ce o epidemie de holeră a decimat comunitatea. Casele protejau fortăreaţa medievală, acum păstrându-se doar treptele până la aceasta. Astăzi nu mai există decât drumurile pavate, câteva case şi trei biserici : Sf. Anton, Notre Kastrianon şi Sf. Asomatoi. Castelul şi satul Palio (vechi) Pili sunt cele mai importante monumente bizantine din insula Kos.
După ce am urcat în castel şi am vizitat cele trei biserci , paşii ne-au dus spre minunata cafenea Oria (frumoasă) ce pare desprinsă parcă din alte vremuri unde se auzeau doar acordurile muzicii greceşti. Privelistea era de-a reptul spectaculoasă, iar linistea învăluia totul în mister . Bineînţeles că am luat o binemeritată pauză şi am băut şi aici faimoasa cafea grecească, cu alt gust, gustul din vremuri demult apuse. Dar cum „călătorului îi stă bine cu drumul“ am plecat de la cafenea pe un alt drum cu privelişti încântătoare, marea şi muntele dându-şi mâna într-un singur loc.
Drumul spre oraş a continuat cu o vizită în frumosul parc natural de la Zia. După un drum minunat prin pădurea de pini , prin parcul natural în faţa noastră a apărut …. Zia – un sătuc magnific, aşezat la poalele muntelui Dikaios (843 m), cu străduţe înguste şi casele sale alb – albastre, desprinse parcă din poveşti. Zia este situat la 16 km sud – est de Kos Town. Este o fortăreaţă verde şi un loc faimos pentru apusul de soare. Peste tot te înconjoară liniştea, mirosul de pin şi de iasomie. După ce am rătăcit pe străduţele din Zia şi după o masă gustoasă la Taverna Olympia, m-am întors cu mare parere de rau la la hotel .
La 12 km de oraşul Kos se află o „piscină naturală“ cu apă fierbinte numită Terme (Embros Terme). Un loc unic. Până deaspura plajei se ajunge cu maşina, iar apoi pe jos după un drum de 20-30 minute. Drumul este uşor la coborâre, mai greu fiind la urcare, după relaxare şi efectul apei fierbinţi.
Asklepion este probabil cea mai mare atracţie din insula Kos. În mitologia greacă Asclepius era zeul medicinei şi sănătăţii . Legenda spune că Hipocrate şi Aristotel ar fi descendenţii lui Asclepius. În altă versiune, Asclepius a fost cel care i-a învăţat „arta sănătăţii“ pe locuitorii din Insula Kos. În lume sunt aproximativ 300 „Asklepion“ – instituţii pentru tratarea pacienţilor, medicină sistematizată şi învăţământ medical. Asklepionul din Kos este cel mai mare şi datează din anul 400 î. Hr.
Complexul este situat la 4 km de oraşul Kos, pe un mic deal. Are trei terase. Prima terasă era ocupată de şcolile medicale şi case pentru vizitatori. Nivelul doi era ocupat de temple. Aici sunt coloane restaurate din Templul lui Apollo. Acest nivel cuprindea centrul de hidroterapie. Apa termală era adusă printr-un sistem complicat de pompe şi era numită „apa roşie“ bogată în săruri, magneziu şi minerale. Nivelul trei era ocupat de cel mai mare templu şi numai aristocraţia avea acces aici. Asklepion era considerat un loc sfânt .
Bineînţeles că nu puteam rata explorarea oraşului Kos, oraşul vechi de data asta. Vechiul oras Kos, cu o mulţime de străduţe înguste şi zeci de magazine. Explorarea a început după o cafea şi o minunată baclava, servite în Piaţa Elefterios, împreună cu buna mea prietenă Corina. Piaţa Elefterios (Piaţa Libertăţii) este un loc plin de viaţă şi animat, aici fiind foarte numeroase cafenele. Am trecut pe lângă moscheea Deftardar – ce datează din perioada ocupaţiei turce şi din minaretul căreia în fiecare vineri credincioşii erau chemaţi la rugăciune.
Am încercat gustul minunat al mâncărurilor greceşti, al dulciurilor şi mai ales al minunatei cafele. M-au fermecat muzica din insulă şi oamenii minunaţi pe care i-am întâlnit aici.
Insula Kos are atâtea comori şi locuri de exploatat şi descoperit încât o vacanţă de numai 8 zile este prea scurtă. Probabil la anul voi fi din nou acolo.
Astept parerile voastre despre aceasta noua experienta in insula Kos.
Ce mai astepti?
Te-ar putea interesa si: