Cazinoul din Constanta, simbolul orasului de la malul marii

Avand peste 100 de ani de istorie, Cazinoul din Constanta, simbolul orasului de la malul marii inca din anul 1910, este unul dintre cele mai frumoase si importante monumente nu numai din Constanta, ci si din Romania. 

Istoria Cazinoului din Constanta a inceput in jurul anului 1880,  imediat dupa ce orasul a fost preluat de către administraţia românească, prefectul Remus Opreanu considerand că pentru ceea ce urma să devin Constantal era necesara ridicarea unui local destinat socializarii si distractiei. Cuvantul cazino este de origine italiana defineste o casa de dimensiuni reduse – casini – unde se întâlneau oamenii bogati si unde, între două partide de jocuri de noroc, se puneau la cale treburile ţării. 

La inceputurile sale,  stabilimentul, aflat lângă Farul Genovez, la capătul dinspre mare al bulevardului Elisabeta în imediata apropiere a Hotelului Carol I, se numea Cazin sau Kürsaal (din limba germana), fiind o construcţie de paianta, sustinuta de piloni din lemn,  fardată cu scândură la exterior. Cazinul dispunea de sală de dans, mai multe încăperi şi o terasa deschisă către mare, unde, publicul se strngea adeseori pentru a petrece.

Jocurile de şah, domino sau table susţineau interesul celor ce îşi doreau o companie pentru a se destinde în prezenţa unor companioni. Predomina aerul de vacanţă al „pleziriştilor”. Contractul cu Guaracino a fost semnat un an mai tarziu, de primarul Panait Holban şi prevedea că, după perioada de închiriere a localului (1881 – 1885), întreaga construcţie să intre în proprietatea comunei Constanta. În anul 1890 s-a pus deja problema unei construcţii definitive a Cazinului si era nevoie de o locatie care sa ofere confortul unei seri plăcute la malul marii.

Cazinoul din Constanta

Începerea lucrărilor a fost tergiversată însă, în anul 1891 o furtună puternica a distrus în mare parte clădirea din lemn a Cazinului. Primăria a ajuns la concluzia că este mai ieftin să ridice o noua clădire decât să o repare pe cea parţial distrusă. A fost demolat la începutul anului 1892 (pe 29 ianuarie a fost aprobată demolarea). Locul noului local a fost mutat de lângă Farul Genovez spre port aproximativ în zona unde este amplasat actualul edificiu al Cazinoului. Lucrările au început în aprilie 1892 la cererea primarului Al. Belik şi a fost dat în folosinţă în 1893.

Daniel Renard a făcut primele schiţe în care clădirea ce urma a fi realizată avea trăsături clare „Art nouveau”, insa nu toata lumea era entuziasmată de concepţia arhitectului, motiv pentru care clădirea Cazinoului avea să fie un subiect aprig de discuţii, stârnind nenumărate controverse. Proiectul lui Daniel Renard, om de încredere al prefectului Scarlat Vârnav, era acceptat şi comentat favorabil de către liberali, aflaţi la putere, dar respins şi aspru criticat de partidele de opoziţie, stârnind un adevărat conflict politic pe plan local.

Candelabrele de pe pereti au fost aduse de la Viena, cheltuiala constuctiei cazinoului a depasit cu mult cheltuielile prevazute in buget, mai intai s-au constuit aripi care ulterior au fost de molate pentru ca erau din lemn si s`a trecut la construsctia unui cazinou rezistent,e facut dupa „Art Nouveau”. Chiar dacă au fost deteriorate, s-au mai păstrat elemente originale de decoraţiuni în holurile principale precum şi la scara monumentală ce leagă cele doua niveluri ale clădirii.Stilul arhitectural denumit eclectic a caracterizat în acea epocă construcţiile din Constanţa dar şi în alte zone ale României. Era o combinaţie, adeseori haotică şi întâmplătoare de stiluri: baroc târziu, academism francez şi variantele acestora.Expresia exterioară a Cazinoului relevă ordinea spaţială interioară, atât prin compoziţia elocventă a volumelor, cât şi prin traforarea faţadelor cu şiruri de arcaturi, cu veriere, având două goluri uriaşe, dominante. Unul este în formă de potcoavă turtită, recurbată, aflat pe faţada principală dinspre oraş şi pune în evidenţă la exterior marea sală a cazinoului, celălalt este vertical, cu un arc semicircular, aşezat pe axul faţadei laterale şi luminează scara monumentală care duce la sala de jocuri, decoratia tavanelor. Sala de spectacole putea fi cu uşurinţă reconfigurată pentru a deveni o spaţioasă sală de bal.

Primaria a autorizat in data de 15 martie 1911 jocurile de noroc in incinta, iar localul a fost dotat cu doua mese de biliard si 17 mese rotunde pentru jocurile de carti. In scurt timp, Cazinoul din Constanta a devenit unul dintre cele mai cunoscute cazinouri din Europa, fiind preferat de impatimitii jocurilor de noroc care veneau aici din toate colturile lumii.

Ce mister ascunde Cazinoul din Constanta?

Gura targului susoteste cum ca edificiul Cazinoului din Constanta ar avea forma unui dric, iar ferestrele ar avea formă de mormânt. Dacă te uiţi atent la uşa de la intrare, poti vedea doua capete de berbec, ornament ce se putea găsi pe dricurile de odinioara

Misterioasa constructie cu forme de sanctuar si desfrau, se presupune ca ar a fi un omagiu adus fiicei unui navigator sau chiar fiicei arhitectului Daniel Renard, ambele, decedate la varste foarte fragede.
Pe timpul verii, cei ce pierdeau la jocurile de noroc se aruncau în valurile Mării Negre, aceasta fiind explicaţia pentru furtunile iscate toamna şi iarna aici, sufletele neliniştite ale acestora agitand marea si astazi, spumoasă şi sărată, ce spală zidurile cazinoului.

Vis-a-vis de Cazinou  se Acvariul din Constanta,  unde turistii pot admira rechini si alte specii rare de pesti, faleza se te pot plimba in liniste si admira lebedele. Puteti lua pranzul sau cina la restaurantul de pe faleza Cazinoului unde au tot felul de mancaruri traditionale romanesti sau specifice bucatariei internationale.