articol scris de Valeria Ionita
Dovada vie a trainiciei faptelor sunt si raman castelele. Sunt admirate si cautate de turisti impresionati si dornici de cunoastere, de frumos. Istoria este scrisa adanc in zidurile lor groase si se releva in fiecate colt sau obiect de arta. Pe tot cuprinsul tarii, ele stau sub clar de luna in picioare, se pare, dintotdeauna. Aici, pe Valea Prahovei, de departe cel mai fastuos si cunoscut este Castelul Peles.
Oameni vin din toate colturile lumii sa il vada , sa ii cunoasca povestea, sa respire din frumosul etern. La Centrul de informare turistice din Parcul Ghica, cu rabdare si mucalit, cu experienta, agentul de turism da explicatii turistilor romani, englezi, tailandezi, belgieni, de peste tot, este cel mai des intrebat ‘’cum se ajunge la Peles’’, ‘’pana la ce ora e deschis’’.
Castelul Peles atrage cu maretia si opulenta sa, atrage cu legendele si cu istoria sa, este un univers el insusi deschis si inchis totodata in arealul Sinaii. Ca orice edificiu de acest fel are misterul sau, iar mirajul iti poarta pasii pe treptele de marmura, avid fiind de cat mai multe lucruri de vazut, de aflat, de simtit. Sa facem un exercitiu de imaginatie, sa ne inchipuim ca suntem parte dintr-un grup de turisti care vor fi preluati de un ghid pentru un tur complet.
Turul complet insemnand vizitarea incaperilor de la parter si de la etaj. Inainte de a incepe turul castelului Peles, te gandesti ca istoria asta nu ai invatat-o la scoala, ca nu trebuie sa fii monarhist neaparat ca sa stii despre regii Romaniei, ca ei fac parte din istoria acestei tari si ca, dincolo , de ce vei afla pe parcurs, este firesc sa cunosti trecutul asa cum a fost.Pentru turistii straini, o bucata din istoria lumii priveste pe fiecare in parte.La inceperea turului afli ca acest castel a fost construit de Carol I si ca este o resedinta de vara pentru el si sotia sa regina Elisabeta de Wied, numita si Carmen Sylva, ca a fost realizat pe un teren cumparat de rege, pe care a mai ridicat, pe langa Peles si Pelisorul, Corpul de Garda, Economatul, Casa de vanatoare, Foisor, Grajdurile, Uzina electrica, Vila Sipot.
In anul 1914 s-au sistat toate lucrarile la castel, pentru ca exista o traditie si o superstitie ca toate lucrarile incepute in timpul vietii de catre un rege, la moartea sa sa se sisteze. Asta s-a intamplat in 1914. Regele fusese adus la tronul Tarilor Romane, in 1866, in urma detronarii lui Alexandru Ioan Cuza, prin Monstruoasa Coalitie. Venit in Bucuresti si vazand Casa fratilor Golescu care tinea drept resedinta domnitorilor, cea in care locuise Cuza, Principele Carol I ar fi zis ‘’Dar unde e palatul?’’. Intre anii 1866 si 1914, anii sai de domnie, din 1881, fiind proclamat rege, a construit multe edificii, dar mai ales o tara stabila si independenta.
Dar sa ne continuam periplul imaginar. Din vestibulul in care ne intampina ghidul, aflam ca acest castel a fost printre primele electrificate din Europa, ca , inca de la inceput exista incalzire centrala, canalizare, apa curenta, lift, telefon, telegraf, cu alte cuvinte, un castel extrem de modern.
Stilul predominant, neorenasterea germana, marcat de eclectism, adica, de un amestec de stiluri reprezentative. Aceasta era tendinta in epoca, iar Carol I, care studiase artele frumoase la Bonn stia ce sa solicite, stia ce sa aleaga, in plus, regina Elisabeta de Wied, poeta, prozatoare , cocheta cu pictura si avea un suflet de artist.I esim din vestibulul in care admiram, printre alte obiecte de arta, un grup statuar din marmura de Carrara reprezentand cele patru anotimpuri si urcam pe o scara masiva si grea de istorie in Holul de onoare.
Admiram lemnaria sculptata si vitraliile, statuile realizate in lemn ale antecesorilor regelui Carol I. Dintr-o fosta curte interioara, unul din arhitectii castelului, Karel Liman, a construit aceasta incapere monumentala, inalta de 60 m, cu plafon din sticla , glisabil, care se deschide atat manual, cat si electric. Admiri, pe rand, amvonul, tapiseriile, busturile regelui si al reginei, tablourile.Un bun gust nesters de trecerea timpului. Incepi ca intr-un cadril apoi, vizitarea salilor de arme, unde admiri colectia de arme a lui Carol I, sala de audiente, biroul regelui, cu portretul sau si cu cel al reginei impreuna cu micuta Maria, unicul copil al familiei regale, rapus prematur de scarlatina.
Urmeaza Biblioteca cu usa secreta, sala veche de muzica unde canta George Enescu, preferatul reginei, apoi uimitoarele Sali de receptie, in stil florentin, sala Maura, preferata regelui.In aceasta sala Maura, in care se afla fantana plangatoare a fost depus pe catafalc regele Carol I, dupa ce a decedat in 1914 in dormintorul sau de la etaj, inainte de a fi dus la Bucuresti si apoi inmormantat la Curtea de Arges.
Salonul turcesc atrage privirea prin culoare si rafinament, in centru, natrghileaua.Sala de teatru si film este ultima sala de la parter de vizitat, este in stilul neorenasterii franceze si are 60 de locuri.Continuam periplul si amintim cateva incaperi si obiecte de la etaj.Sala noua de muzica in stilul neorenasterii englezesti de data aceasta, cu peretii tapetati cu piele de Cordoba.O pictura in marime naturala care o reprezinta pe regina, supranumita Carmen Sylva, intr-un moment de inspiratie, orga cu dubla comanda si acustica care inca mai poarta ecoul maiestriei lui Enescu.Totul pare aidoma unui castel din poveste.Mister si frumos, magie, pretutindeni, Sala de Jad, dormitorul regelui si al reginei, cu un mic altar in interior, baia regala, camera pentru mic dejun, biblioteca aghiotantilor sau camera de garda.Camera principilor in care regina Maria a nascut pe Carol al II lea, usi sub forma de dulap, apartamentul imperial, somptuos, realizat in stilul Maria Thereza, pentru vizita Imparatului Franz Iosef, cu statueta reprezentand-o pe imparateasa Sisi, prietena apropiata a reginei Elisabeta de Wied, camerele domnisoarelor de onoare in stil Art nouveau si in sfarsit, camera galbena, ultima camera de vizitat in turul complet, incapere in care a fost depus Gheorghe Duca, dupa ce a fost asasinat in Gara la Sinaia de catre legionari, pe timpul lui Carol al II lea. Ghidul te conduce agale, pe scari in jos, in timp ce privesti impresionat de tot ce ai vazut si auzit,in jurul tau, nu te mai saturi de frumos, de magie, o iei spre terasa castelului in fata careia se afla statuia lui Carol I.Iti imaginezi cum ar fi sa dai viata acestui castel, intr-un film, intr-o carte.Dai viata, impropriu spus, pentru ca chiar si dupa atata timp, castelul are o viata a sa.Pe terasa ,auzi voci de oameni vorbind in toate limbile posibile in jurul tau si iti aduci aminte de cuvintele scrise in jurnalul sau, de o regina artista, noncomformista, ‘’Se aud in jur cuvinte in tot felul de limbi, de parca ar fi un Turn Babel ‘’ in perioada in care se construia Castelul.
Mesteri din multe tari au lucrat la el. Poate ca punand fiecare o parte din suflet la constructie, sufletul lor cheama conationalii sa vada ce au creat inima si mana lor.Poate…Lasi Castelul Peles in urma intr-o raza de soare care urca spre cer ca apoi sa coboare iar, te opresti La Tunuri sa bei o cafea.
Pelisorul este in preajma, dar ti-ai propus pentru el o alta zi.Pelisorul, o alta poveste, o alta regina, un alt rege.O alta mandrie a romanilor.Pleci spre central orasului, ajungi la o terasa, privesti trecatorii si te gandesti ca aici, in Sinaia, trecutul si prezentul se contopesc intr-o preafrumoasa poveste.
Te-ar putea interesa si: