Bucuresti, Bucuresti, fratele meu esti!

articol scris de Valeria Ionita

Bucuresti, un oras modern, insa si cu un aer cuceritor, vechi si nou deopotriva, are in esenta sa cumva melodia eternului Gica Petrescu, ‘’Bucuresti, Bucuresti, fratele meu esti’’, ‘’Bucuresti, Bucuresti, tu ma’nveselesti’’.E ceva in spiritul si in aerul Bucurestiului care te imbie sa fredonezi si sa iei totul mai usor, cum s-ar spune sa vezi viata in roz.

Una dintre cele mai frumoase capitale europene, candva numita Micul Paris, Bucurestiul care in perioada interbelica rivaliza prin eleganta si maniere cu capitala  Frantei a avut dintotdeauna atractie pentru turisti.Un ce inefabil , boem si sprintar a facut ca oameni din toate colturile lumii sa il viziteze si sa-l admire.

La Carul cu bere, cu traditionalii mici si cu halba in fata stau oameni care vorbesc in toate limbile pamantului. La facultati, studenti straini invata sa practice in viitor diferite profesii, invata limba, obiceiurile, traditiile, se distreaza in aceleasi cluburi ca si studentii romani…

Insa, daca ar veni un turist pentru prima oara in Bucuresti, as face un exercitiu de imaginatie si as crea un plan de vizitare a acestui oras. Cu ce as incepe? As incepe, de pilda, cu Palatul Parlamentului, realizat in  stil brancovenesc, cu influentele stilului Germanic si baroc. Casa Poporului, cu alte cuvinte, se remarca prin opulenta, 1000 de incaperi, mobilier din lemn masiv, usi sculptate, draperii de matase, covoare immense.

Fiind construita in perioada comunista, avand istoria si legendele ei specifice, in mod cert, Casa Poporului impresioneaza nu numai prin dimensiunea sa, ci si prin faptul ca ea insasi este o poveste vie, nemaivorbind de faptul ca este un loc unde legea se gandeste, se aproba si se impune prin natura destinatiei sale actuale.

Lasand zidurile imense ale Casei Poporului in urma, as continua periplul meu pentru turistul strain, care poate fi din Europa, America, Africa sau Asia, cu Muzeul taranului roman.

Pentru un turist interesat in esenta unui popor, aceasta vizita ar fi esentiala, pentru ca aici, la Muzeul taranului roman se afla cea mai bogata colectie de obiecte traditionale din Romania, expozitie de ceramica, tesaturi, costume populare, obiecte sculptate, case taranesti din diferite zone ale tarii. Spectacolele cu muzica populara dau si mai multa culoare acestui loc impregnat de traditie si frumos, iar Muzeul taranului roman este ca o poarta maramuresana sculptata in lemn in aceata zona a Bucurestiului.

Centrul vechi este un alt loc de interes care merita strabatut la pas, este un Bucuresti vechi in miniatura, cu cladiri in stil neoclasic, cu terase si cafenele in strada, in stil balcanic, vizitarea Centrului Vechi e ca o calatorie in timp, cu parfum de interbelic si cu farmec de Zaraza.

Pe Lipscani, ajungi la Hanul cu Tei, cu case constuite in 1830 si parfumul vremurilor de altadata  te atrage cu mirajul sau neandoielnic. Treci nostalgic pe la Unirii, Universitate, Romana, Kogalniceanu, respiri aerul proaspat din Cismigiu si ajungi, in cele din urma  in Parcul Herastrau, unde ai timp sa te plimbi cu vaporasul sau cu barca, aratand turistului apoi Acvariul Herastrau.

Ai destul timp, dupa asta, sa vizitezi Muzeul Natural de Istorie Naturala Grigore Antipa unde sunt expuse peste 200.000 de exemplare de vertebrate si nevertebrate. Gradina botanica Dimitrie Brandza te asteapta apoi  cu o sumedenie de plante  vii si conservate, plante rare, mediteranene, colectia de trandafiri, plante inalte, orhidee. Complexul include Muzeul Botanic.

La Muzeul National Militar vei putea apoi sa admire impreuna cu turistul imaginar, uniforme romanesti, sabia regelui Carol I, primul rege al Romaniei. Din vitrine, reverbereaza istorie, uniformele lui Carol I, Ferdinand, Carol al II lea.Tinutele reginelor Elisabeta de Wied si ale Mariei au pastrat parca si farmecul acestora pe langa stralucirea iminenta si  te intorci in timp invatand o altfel de istorie pe care o spui ca pe o poezie. Colectii de ordine, medalii, insigne, 105.000 de exponate din 53 de tari te transpun intr-o lume in care timpul pare sa fi ramas impietrit si imuabil.

Bucurestiul este o istorie vie, cu Palatul Cotoceni, cu Palatul Muzicii, cu bisericile si cladirile sale vechi cu Teatrul National, cu Hotelul Intercontinental, cu strazile sale  cu nume de boieri de altadata, uneori, cu oamenii care merg ca intr-un dans armonios fiecare spre telul lui, cu metroul si cu tramvaiul lui care odinioara se chema’’trenul galben fara cai’’.

E greu sa descrii in cuvinte unui turist, fie el si binevoitor, farmecul Bucurestiului.Trebuie sa fii mers pe Mosilor  pe jos, sa fii colindat Piata  Obor, sa fii ajuns pe la Doamna Ghica sau in Titan sau in Balta Alba, in Ghencea, la Gara de Nord, la Lahovari,la Romana, la Gradina Icoanei, ca sa isi poata face o idée.

Bucurestiul, acest univers cunoscut si necunoscut, plin de mister, are un ce inefabil care te cheama ca o sirena. Este un tot care in interiorul Europei ocupa un loc distinct si précis.Iar pentru noi, cei care ne-am nascut, care am crescut in Bucuresti, refrenul ‘’Bucuresti, Bucuresti, fratele meu esti’’ ne este familiar, precum Gradina Icoanei sau Piata Universitatii.