Baia Mare: ghid turistic

Baia Mare, capitala Judetului Maramures, se profileaza pe fundalul verde si atragator al Muntilor Gutai. Din nefericire, acesta este si unul dintre cele mai poluate orase industriale ale Romaniei. „Baie” inseamna „mina”, asa ca nu trebuie sa ne mire ca localitatea este bine-cunoscuta drept centru minier. Extractia aurului, argintului si a altor metale neferoase dateaza aici de mai bine de 2.000 de ani. Orasul in sine ascunde cateva nestemate arhitecturale care merita explorate.

Centrul orasului arata modern, dar are un miez medieval. Baia Mare a fost mentionata in anul 1329 intr-o cronica maghiara ca Rivulus Dominarum (Raul Femeilor). Denumirea ar proveni de la faptul ca femeile din oras i-au fermecat pe soldatii unguri invadatori, astfel incat acestia au lasat zidurile cetatii neatinse.

Urmele vizibile ale trecutului mai indepartat al orasului par sa se concentreze in jurul Pietei Libertatii. Acest spatiu si cladirile inconjuratoare au fost restaurate de curand, devenind o oaza de frumusete.

Cele doua artere principale din centrul comercial al orasuiui sunt Bulevardul Bucuresti, de la est la vest, si Bulevardul Unirii, de la nord la sud. Pe Bulevardul Bucuresti se insira cateva dintre cele mai bune cafenele si baruri.

In Baia Mare exista 1 biblioteca (cu mai multe filiale), 6 muzee, un planetariu si observator astronomic, 2 teatre, 2 Case de cultura, o scoala populara de arta si o universitate populara.

O vorba despre Maramures

„Maramures, tara veche, cu oameni fara pereche” – asa spune o doina maramureseana, lipsita de modestie. Oamenii de pe cele patru vai care alcatuiesc aceasta zona – Mara, Cosau, Iza si Viseu – au pastrat un sentiment puternic al propriei identitati.

Bogat in paduri de stejar si brad, Maramuresul este numit adesea „tara lemnului”. Locuitorii sai, morosenii, sunt foarte respectati pentru priceperea lor in arta cioplitului, pe care au perfectionat-o mai bine de 900 de ani. Capodoperele lor sunt bisericile de lemn, cu clopotnite inalte si ascutite, cu acoperisuri de sindrila in doua ape, care aitdevenit o trasatura distinctiva a peisajului.

De o frumusete aproape neatinsa, se intinde pe o suprafata de 6.304 km patrati. inca din secolul al XlV-lea, Maramuresul a fost considerat parte a Transilvaniei, dar pozitia lui izolata si traditiile specifice i-au conferit regiunii un caracter distinct. Dupa impartirea teritoriala de dupa Primul Razboi Mondial, Romaniei i-a revenit doar o treime din Maramuresul „original” (aceea din sudul raului Tisa). Peisajul Maramuresului reflecta faptul ca, de sute de ani, oamenii s-au gospodarit apeland mai degraba la metode artizanale decat industriale. Nicaieri nu se observa mai bine acest lucru decat in cele patru vai care formeaza „Maramuresul istoric”. Purtand numele de Cosau, Iza, Mara si Viseu, ele reprezinta inima regiunii, fiecare conservandu-si mostenirea.